Analizând

evoluția pe termen lung a activității economice de ansamblu, se constată că schimbarea

condițiilor de viață  din orice țară a fost corelată cu o creștere semnificativă a capacității

productive a economiei țării respective. Deoarece creșterea potențialului productiv a precedat

de fiecare dată ridicarea standardului de viață, se poate afirma că factorul

determinant al unei vieți mai bune într-o țară este sporirea capacității țării

respective de a produce bunuri.

În procesul de producție se generează veniturile factorilor, inclusiv venitul

factorului muncă, care dă posibilitatea celor care le încasează să-și cumpere

bunurile necesare satisfacerii nevoilor. Legătura logică între producție și

bunăstare este următoarea: o creștere a capacității productive determină

creșterea veniturilor care, la rândul lor, determină creșterea nivelului de

trai. Deși nivelul de trai deprinde și alți factori, nivelul venitului este

factorul determinant al acestuia. C

Keynes a subliniat rolul central pe care fluctuațiile investițiilor îl

au în generarea ciclurilor economice, căutând motivațiile agenților economici

de a crește sau de a restrânge investițiile. Deciziile privind investițiile depind,

conform doctrinei keynesiste, de așteptările întreprinzătorilor privind

profiturile și vânzările viitoare. Cu alte cuvinte, principala sursă a

fluctuațiilor ciclice sunt așteptările cu privire la volumul vânzărilor și al

nivelului profiturilor viitoare. Keynes nu a explicat modul în care se formează

așteptările, dar a argumentat că acestea sunt volatile, schimbătoare, deoarece

cea mai mare parte a evenimentelor care prefigurează viitorul sunt necunoscute

și imposibil de anticipat. Astfel, veștile sau zvonurile despre miile de

factori relevanți care influențează vânzările și profiturile, cum ar fi

schimbările viitoare de taxe, schimbările viitoare ale ratei dobânzii,

posibilul progres tehnologic, evenimentele economice și politice globale,

schimbă așteptările într-un mod care nu poate fi cuantificat, dar care are

consecințe foarte importante asupra economiei. Pentru a sublinia volatilitatea

și diversitatea surselor de schimbare a așteptărilor cu privire la vânzările și

profiturile viitoare, Keynes a  folosit o expresie celebră. Această expresie descrie

instinctele, înclinațiile și emoțiile care influențează și ghidează comportamentul

uman:

În figura alăturată este reprezentată diagrama unui ciclu de afaceri tipic, care poate

ajuta la înțelegerea noțiunilor de

În figura alăturată sunt reprezentate curbele PIB_nominal (linia albastră) și PIB_real (linia roșie). Cele două curbe se intersectează în punctul A deoarece:

În figura alăturată sunt ilustrate ratele de creștere economică ale României, perioada 1995 - 2018. În legătură cu aceste rate, care dintre afirmațiile următoare este adevărată?

Conform datelor Eurostat, înregistrate în tabelul alăturat, rata de creștere economică în România în anul 2009 a fost negativă. Aceasta arată că: 

În figura alăturată este ilustrat exportul net, în România, în perioada 1995 - 2019. În fiecare an din perioada analizată, exportul net a fost negativ. Exportul net din anul 2008 a reprezentat un record pentru țara noastră, fiind de -18,858 miliarde euro, prețuri curente. Aceasta înseamnă că, în anul 2008:

În figura alăturată este ilustrată ponderea în PIB a datoriei publice totale a României, pentru perioada 1995 - 2019. Deși datoria publică totală, ca mărime absolută, a crescut în perioada analizată, procentul din PIB reprezentat de aceasta a avut o evoluție fluctuantă. Cea mai mică pondere în PIB s-a înregistrat în anul 2006, de 18.25%, iar cea mai mare pondere în PIB s-a înregistrat în anul 2014, de 39.4%. Datoria publică este reprezentată de: 

În figura alăturată este ilustrată evoluția numărului de șomeri în România, în perioada 1995 - 2019 (date Eurostat). În perioada analizată, cel mai mare număr de șomeri, de 1248 mii persoane, s-a înregistrat în anul 1995. Cel mai mic număr de șomeri, de 353 mii persoane, s-a înregistrat în anul 2019. A existat în permanență un număr de șomeri, chiar dacă în anumite perioade în economie s-a resimțit o lipsă de forță de muncă. Acel șomaj care există în permanență, indiferent de starea economiei, este denumit în macroeconomie:

În figura alăturată sunt reprezentate ratele de creștere economică înregistrate în România, în perioada 1996 - 2019 (date Eurostat). În perioada 1997 - 1999 ratele de creștere economică au fost negative. În perioada 2000 - 2008 ratele de creștere economică au fost pozitive, iar în perioada 2009 - 2010, ratele de creștere economică au fost din nou negative. În perioada 2011 - 2019, ratele de creștere economică au fost, din nou, pozitive. Această succesiune de rate de creștere, negative după negative și pozitive după pozitive, este denumită în macroeconomie: