- evidenţierea calităţilor pozitive ale celor mai dezordonaţi, - sprijinul calităţilor bune, care lipsesc la unii, 

- cultivarea germenilor pozitivi în conştiinţa şi conduita angajatilor, dezvoltându-le

deprindere şi obişnuinţă, 

- să se dea dovadă de o atitudine de respect faţă de opinia celui educat, să se accepte dreptul de a greşi, să se renunţe la stereotipul de a eticheta, s

ă nu fie lăudaţi unii în defavoarea altora, şi să nu fie criticaţi în

public pentru insuccese sau greşeli.

- a munci conştiincios la locul de muncă, cu tragere de mimă şi dăruire de

sine.

 - acest

principiu vizează dezicerea (renunţarea) de ordinea reală şi la cea normativ-valorică a

colectivităţii. Este propriu mai multor tipuri istorice de morală: budistă, creştină, stoică.

- 

este

principiul oricărei morale şi moralităţi, deoarece omul este o fiinţă socială,

el trăieşte în grup şi în diverse forme de comunitate

umană.

- 

este

un principiu al raţiunii de afirmare a individului împotriva celorlalţi şi împotriva

colectivităţii

- reprezintă capacitatea omului de a-şi evalua acţiunile, gândurile, dorinţele, conştientizarea şi trăirea neconcordanţei sale cu ceea ce trebuie să fie, cu neîndeplinirea datoriei   

 - 

 desemnează conceperea de

către personalitate a necesităţii imperioase a

îndeplinirii a ceea ce porunceşte idealul moral, a ceea ce reiese din idealul moral.